ru | en
principală | harta saitului |
Agenda pacientului
Publicații
Anatomia ochiului
Omul vede nu cu ochii, ci prin intermediul acestora, de unde informația se transmite prin nervul optic, chiasmă, tractele optice în anumite zone ale lobului occipital al scoarței creierului, unde se formează acel tablou a lumii exterioare, pe care o vedem. Toate aceste organe constituie analizatorul nostru vizual sau sistemul vizual.

Posesia a doi ochi ne permite să facem vederea noastră stereoscopică (adică să formăm imaginea tridimensională). Partea dreaptă a retinei a fiecărui ochi transmite prin nervul optic "partea dreaptă" a imaginii în partea dreaptă a creierului, analogic funcționează și partea stângă a retinei. După care două părți ale imaginii – dreapta și stânga – sunt unite de creier.

Astfel că fiecare ochi percepe tabloul "său", în cazul dereglării mișcării în comun a ochiului drept și a celui stâng poate fi dereglată vederea binoculară. Cu alte cuvinte vi se va dubla imaginea sau veți vedea în același timp două tablouri complet diferite.



Construcția ochiului

Ochiul poate fi numit un aparat optic complicat. Sarcina lui principală este de a "transmite" imaginea corectă nervului optic.

Funcțiile principale ale ochiului:
  • sistemul optic, care proiectează imaginea;
  • sistemul de primire și "codare" a informației primite pentru creier;
  • sistemul de "deservire" a asigurării necesității vitale.
Corneea este o membrană transparentă care acoperă partea anterioară a ochiului. Ea nu are vase sangvine, însă posedă o putere mare de refracție. Intră în sistemul optic al ochiului. Corneea are hotar comun cu membrana exterioare netransparentă a ochiului – sclera.

Camera anterioare a ochiului reprezintă un spațiu între cornee și iris. Aceasta este umplută cu lichid intraocular.

Irisul reprezintă după formă un cerc cu o gaură în mijloc (pupila). Irisul este constituit din mușchi, datorită cărora mărimea pupilei se schimbă. Ea intră în sistemul vascular al membranei ochiului. Irisul este responsabil pentru culoarea ochișor (daca este de culoare albastr㠖 înseamnă că sunt puține celule de pigment, iar dacă sunt căprui – atunci sunt multe). Efectuează aceeași funcție ca și diafragma în aparatul de fotografiat, reglează fluxul de lumină.

Pupila reprezintă o gaură în iris. Mărimile acesteia depind de obicei de nivelul iluminării. Cu cât este mai multă lumină cu atât pupila este mai mică.

Cristalinul este o "lentilă naturală" a ochiului. Este transparent, elastic – poate să-și schimbe forma, aproape instantaneu "reglând focalizarea", datorită căruia omul vede bine atât aproape cât și departe. Este amplasat în capsulă și se menține cu ajutorul zonei ciliare. Cristalinul, la fel ca și corneea, intră în sistemul optic al ochiului.

Corpul vitros este o substanță transparentă gelatinoasă, amplasată în partea posterioară a ochiului. Corpul vitros menține forma globului ocular, participă la schimbul de substanțe intraocular. Intră în sistemul optic al ochiului.

Retina este constituită din fotoreceptori (aceștia sunt sensibili la lumină) și celule nervoase. Celulele-receptori amplasați în retină se împart în două tipuri: conuri și baghete. În aceste celule, care produc fermentul de rodopsin, are loc transformarea energiei luminii (fotoni) în energie electrică a țesutului nervos, adică reacția fotochimică.

Baghetele posedă o fotosensibilitate înaltă și ne permit să vedem la lumină proastă, de asemeni ele sunt responsabile pentru vederea periferică. Conurile dimpotrivă, necesită multă lumină pentru activitatea sa, însă tocmai acestea ne permit să observăm detaliile mici (sunt responsabile pentru vederea centrală), oferă posibilitatea de a diferenția culorile. Aglomerările cele mai mari ale conurilor se află în gropița centrală (maculă), răspunzătoare pentru cea mai înaltă acuitate a vederii. Retina aderează pe membrana vasculară, însă nu uniform pe toată suprafața. Anume în aceste porțiuni are tendința să se secționeze în cazul diferitor afecțiuni ale retinei.

Sclera este o membrană exterioară netransparentă a globului ocular, care trece în partea anterioară a globului ocular în cornee transparentă. 6 mușchi oculomotori se fixează de scler. În ea se găsesc o cantitate mică terminații nervoase și capilare.

Membrana vascular㠖 acoperă secțiunea posterioară a sclerei de care aderă retina, cu care este strâns legată. Membrana vasculară este responsabilă pentru alimentația sangvină a structurilor intraoculare. În cazul afecțiunilor retinei membrana vasculară deseori este implicată în procesul patologic. În membrana vasculară nu sunt terminații nervoase, de aceea în cazul afecțiunii acesteia nu apar dureri, care semnalează de obicei anumite neregularități.

Nervul optic – cu ajutorul acestuia semnalele de la terminațiile nervoase sunt transmise creierului.

Structura corneei

Cunoașterea structurii corneei va prinde bine acelor persoane, care vor să înțeleagă cum are loc corecția cu laser-eximer și de ce ea decurge anume astfel, și celor care vor suporta o intervenție chirurgicală la cornee.

Stratul epiteliului - este suprafața de protecție a stratului, în cazul lezării se restabilește. Deoarece cornee este un strat fără capilare, pentru "livrarea oxigenului" răspunde epiteliul, care îl extrage din membrana lacrimală, care acoperă suprafața ochiului. Epiteliul de asemeni reglează intrarea lichidului în interiorul ochiului.

Membrana lui Bowman – este amplasată imediat sub epiteliu, este responsabilă pentru protecție și participă la alimentarea corneei. În cazul lezării nu poate fi restabilită.

Stroma – partea cai mai voluminoasă a corneei. Partea principală a acesteia – fibre de colagen, amplasate în straturi orizontale. De asemeni conține celule care sunt responsabile pentru restabilire.

Membrana Descemetov – desparte stroma de endoteliu. Posedă o elasticitate sporită, este rezistentă în cazul lezărilor.

Endoteliul – este responsabil pentru transparența corneei și participă la alimentarea acesteia. Se restabilește foarte greu. Execută o funcție foarte importantă a "sondei active", care este responsabilă pentru faptul ca surplusul de lichid să nu se adună în cornee (de altfel va avea loc edemațierea). Astfel endoteliul menține transparența corneei.

Cantitatea celulelor endoteliale scade în timpul vieții de la 3500 celule pe mm2 la naștere până la 1500-2000 celule pe mm2 la vârsta înaintată. Scăderea desnității acestor celule poate fi cauzată de diverse afecțiuni, traume, intervenții chirurgicale, etc. În cazul densității mai mici de 800 de celule pe mm2, corneea devine edemațiată și își pierde transparența. Al șaselea strat al corneei deseori este numit membrană lacrimală de pe suprafața epiteliului, care de asemeni are un rol important în paticularitățile optice ale ochiului.
top
© | Clinica Oftalmologică - Microchirurgia ochiului - Centrul din Chișinău | 1994 - | Elaborat și înaentat de © COTELEA